A durat puțin să îmi ling rănile și să pot scrie acest articol. Dar, vreau să o fac ca un instrument de a cristaliza ce am învățat și ca o asumare completă a greșelilor făcute.
V-am povestit cum am urmat un program de masă musculară, care a funcționat neașteptat de bine. Până aici toate bune și frumoase, doar că trebuia să particip la o competiție (care de fapt au fost două) de jiu jitsu brazilian peste trei săptămâni și aveam obligația să mă înscriu la o anumită categorie de greutate. Trei săptămâni am considerat eu că reprezintă suficient timp să ajung de la 88kg la 85 kg. Îmi controlez greutatea destul de ușor și am calculat că o simplă reducere a consumului de alimente mă va duce în mod natural la 85kg.
Ce am scăpat eu din vedere a fost inerția acestui consum alimentar pe care mi l-am impus în timpul programului de masă. Pentru a acumula 4 kg într-o lună am crescut simțitor ritmul mâncatului. Iar la terminarea programului acest ritm nu s-a întors instantaneu la normalul anterior. Mi-am crescut practic capacitatea și disponibilitatea de a mânca, așa că am continuat să mănânc în același ritm. Colac peste pupăză în viața mea personală au intervenit câteva aspecte care mi-au solicitat atenția și timpul, deci am avut pauză de 3 săptămâni de la antrenament.
Știu, nu e cel mai bun mod de a te pregăti pentru un concurs. Cu toate acestea eram încrezător, pentru că înainte de aceste 3 săptămâni de pauză lucrurile mergeau foarte bine. Una peste alta, am ajuns cu o săptămâna înainte de competiție cântărind nici mai mult nici mai puțin de 88 de kg. Așa că era timpul pentru măsuri disperate.
Am ținut 2 zile de post negru, am redus semnificativ cantitatea de mâncare consumată în restul zilelor și am eliminat mare parte din carbohidrați. Rezultatul a fost că sâmbătă în ziua primei competiții în care aveam nevoie de 86 de kg aveam aproximativ 85,5. Competiția a decurs prost pentru mine. Am avut trei meciuri, din care unul câștigat și două pierdute. Unul dintre meciuri l-am pierdut prin descalificare și chestia asta mi-a cam scăzut moralul.
După terminarea concursului m-am temut să mănânc prea mult pentru a nu depăși categoria la concursul de duminică, unde aveam nevoie de 85 de kg. Prin urmare am făcut în continuare slăbire și duminică dimineață aveam 84 de kg. Evident că mare parte din pierderea de greutate nu a fost venită din grăsime. A fost glicogen muscular și apa aferentă, alături de masă musculară și probabil grăsime în cea mai mică măsură; subliniez faptul că nu am făcut deshidratare.
Efectul a fost că m-am simțit destul de rău în timpul meciurilor și între ele. Din punct de vedere al rezultatelor am stat mai bine, am avut 4 victorii și o înfrângere. Am câștigat o medalie de aur și una de bronz. Dar ceea ce contează cel mai mult nu sunt nici victoriile, nici înfrângerea. Contează cum m-am simțit în meciuri și cum am pierdut meciul pe mâna mea.
Contează că, deși m-am simțit bine înainte de începerea concursului, după primele două minute de efort intens starea mea fizică s-a deteriorat rapid. Capacitatea de recuperare post efort a fost foarte puternic afectată. După terminarea meciurilor mă confruntam cu grețuri și amețeli.
Am încercat să mănânc câte ceva, dar timpul scurt între meciuri nu mi-a permis. Pe scurt am luptat mult sub așteptările mele.
Reflectând acum la toată situația, mi-am dat seama că nici măcar nu eram condiționat de greutate, puteam să mă înscriu foarte bine la următoarea categorie, ținând cont că am luptat și la proba unde nu mai conta categoria de greutate. Am făcut o greșeală strategică mergând pe încrederea prostească a faptului că sunt într-o formă fizică bună. Realitatea, în schimb, mi-a dovedit că atunci când vine vorba de a performa, forma fizică bună nu este totul.
Contează extrem de mult nutriția, odihna și moralul tău înainte de eveniment. Odată ce intervine oboseala aceasta aduce cu ea și o lipsă de inițiativă. Instinctul de conservare începe să lucreze și orice nu se află în zona de amenințare imediată nu mai declanșează niciun foc interior. Iar punctele pierdute într-un concurs sunt plasate pe o poziție inferioară în fața unei epuizări fizice.
Ce am învățat de aici este că nu poți face slăbire fără să ai o experiență anterioară cu așa ceva. Deși poți atinge greutatea dorită, pierderile de performanță nu vor fi în zona acceptabilă.
O altă părere personală este că nu este o decizie înțeleaptă să faci slăbire pentru competiții care durează mai mult de câteva secunde. Mecanismele de revenire sunt grav afectate. Tot ce depășește câteva minute te va duce într-o zona de epuizare fizică și psihică. Mintea va începe să lucreze împotriva ta. În tot ce înseamnă sporturi cu o puternică componentă strategică, mintea este mult mai importantă decât mușchii. Așa că un tonus mental ridicat îți poate da un avantaj net asupra adversarului.
Știu că a fost destul de plictisitor acest articol și probabil că puțini dintre voi sunt interesați de aspectele competițiilor sportive. Dar, participarea la o competiție este o experiență unică și merită experimentată de cât mai mulți.
Poate vă gândiți că este prea târziu pentru o competiție, că nu sunteți pregătiți pentru așa ceva. Poate credeți că nu există competiții la care un sportiv sau un om obișnuit să poată participa. Acum câțiva ani aceasta era situația. Dar astăzi există o pleiadă de competiții pentru toate gusturile. Unele de forță, altele de anduranță sau pe diferite domenii sportive.
Dacă acum câțiva ani nu găseai 4, 5 evenimente la care să participi, acum a devenit o problemă pe care să le alegi, la cat sunt de multe și interesante.
Sfatul meu este să vă alegeți un domeniu sportiv care vă interesează și să participați la o competiție în acel domeniu. Veți descoperi mai multe despre aluatul din care sunteți creat, decât după un an de psihanaliză.
