Deși îmi place apa la nebunie și ador să înot nu sunt deloc un înotător bun. Am învățat de unul singur să înot și am făcut-o destul de târziu. Evident am multe lacune tehnice. Dar, odată ce înveți să înveți ceva această aptitudine este transferabilă în noile domenii de interes. Eu sunt constant într-un proces de auto învățare, nu doar în domeniu sportiv sau al nutriției ci și în alte direcții, total diferite.
Învățatul este una dintre cele mai mari plăceri pe care le putem experimenta și este păcat ca din frică sau din lipsă de încredere în rezultate să neglijăm acest adevăr.
Așa că urmându-mi propria predică am căutat în ultima vreme să îmi cresc eficiența în ce privește înotul.
Destulă introducere, să trecem la cifre și la fapte. Totul a plecat de la citirea unui articol ce m-a luminat asupra unor detalii. Nu mai știu unde am citit articolul respectiv și este oricum de mică importanță, pentru că odată începută căutarea am găsit resurse mult mai valoroase, pe care așa cum v-am obișnuit doresc șă le împărtășesc cu voi.
Întâi de toate eu cred că înotul este un demers personal, un antrenor te poate corecta și te poate ajuta să te perfecționezi dar pentru a ajunge de la teorie la practică este nevoie de mult exercițiu. Exercițiu pe care nu îl poate face nimeni în locul tău.
De unde am plecat.
Înainte să citesc articolul performanța mea, în ce privește înotul, se ridica la 12 piscine de 25 de m într-o oră. Deci un om cu o condiție fizică peste medie reușea să parcurgă penibila distanță de 300m. După fiecare bazin aveam nevoie de o pauză lungă să îmi dispară oboseala din umeri tensiunea din tot corpul și starea de sufocare. Chiar și pentru un înotător mediocru cifrele astea sunt convins că sunt absolut penibile.
Primul pas a fost atenția la mișcările capului și modul cum respir. Astfel am reușit să cresc distanța la 500 m într-o oră.
A urmat corectarea poziției gâtului și a trunchiului, m-am concentrat pe extinderea brațului și am scăzut forța utilizată. Asta m-a dus de la 500- la 700m. Surprinzător oboseala din umeri a dispărut ca prin farmec și pauzele au fost doar pentru a îmi recăpăta ritmul respirației.
Corectând modul cum scoteam mâna din apă m-a făcut să cresc de la 700 la 1000m în următoarea ședință.
Ultima oară am reușit șă înot legat câte două bazine. Deja muscular nu am mai am probleme, dar respirația mă forțează să mă opresc câteva zeci de secunde după două bazine. Oricum am ajuns la 1500m. În continuare distanța este rizibilă, tehnica este departe de optim și mai am enorm de mult de lucrat.
Următoare dată trebuie să lucrez la mișcarea din picioare, partea pe care am neglijat-o până acum. Sper să îmi crească autonomia măcar la 1700m dacă nu mai mult.
Totuși progresul a fost extraordinar pentru mine, doar un înotător începător poate înțelege ce vorbesc. Am urcat de la 300m pe ora la 1500 în doar 5 vizite la bazin întinse pe mai bine de 3 luni de zile.NU sunt în situația de a da sfaturi cuiva despre ce înseamnă să înoți corect, dar pot să dau câteva sfaturi despre ce înseamnă să înveți ceva.
Mărturisesc cu mâna pe inimă, că am dus o bătălie asiduă să nu las totul baltă. Este extrem de frustrant să te lupți cu disconfortul lipsei de oxigen, cu oboseala, cu neputința de a realiza câteva mișcări simple. Ce m-a făcut să continui a fost credința nestrămutată că nu există nimic ce nu poate fi învățat și că fiecare clipă petrecută în bazin mă va ajuta să mă simt din ce în ce mai natural în apă și poate într-o zi să îmi realizez un vis mai vechi. Să particip la un triatlon.
Cu fiecare progres am simțit o satisfacție greu de descris. Fiecare mișcare devenită reflex este ca o piatră pe care nu o mai cari după tine și îți permite să te bucuri mai mult de apă. Chiar dacă nu pare așa de distractiv vă provoc să încercați să abordați înotul într-o manieră mai didactică și veți înregistra rapid progrese pe care nu le-ați obținut în ani de zile de înot neglijent. Eu știu că în aproape 18 de ani nu am progresat deloc și în câteva sesiuni de înot conștient mi-am crescut eficiența cu câteva ordine de mărime.
Să auzim de bine ;).
