Cum am invatat sa inot pe internet

Știu, titlul poate părea puțin stupid dar nu sunt singurul care a făcut-o :D.

Deși îmi place apa la nebunie și ador să înot nu sunt deloc un înotător bun. Am învățat de unul singur să înot și am făcut-o destul de târziu. Evident am multe lacune tehnice. Dar, odată ce înveți să înveți ceva această aptitudine este transferabilă în noile domenii de interes. Eu sunt constant într-un proces de auto învățare, nu doar în domeniu sportiv sau al nutriției ci și în alte direcții, total diferite.
Învățatul este una dintre cele mai mari plăceri pe care le putem experimenta și este păcat ca din frică sau din lipsă de încredere în rezultate să neglijăm acest adevăr.
Așa că urmându-mi propria predică am căutat în ultima vreme să îmi cresc eficiența în ce privește înotul.
Destulă introducere, să trecem la cifre și la fapte. Totul a plecat de la citirea unui articol ce m-a luminat asupra unor detalii. Nu mai știu unde am citit articolul respectiv și este oricum de mică importanță, pentru că odată începută căutarea am găsit resurse mult mai valoroase, pe care așa cum v-am obișnuit doresc șă le împărtășesc cu voi.
Întâi de toate eu cred că înotul este un demers personal, un antrenor te poate corecta și te poate ajuta să te perfecționezi dar pentru a ajunge de la teorie la practică este nevoie de mult exercițiu. Exercițiu pe care nu îl poate face nimeni în locul tău.
De unde am plecat.
Înainte să citesc articolul performanța mea, în ce privește înotul, se ridica la 12 piscine de 25 de m într-o oră. Deci un om cu o condiție fizică peste medie reușea să parcurgă penibila distanță de 300m. După fiecare bazin aveam nevoie de o pauză lungă să îmi dispară oboseala din umeri tensiunea din tot corpul și starea de sufocare. Chiar și pentru un înotător mediocru cifrele astea sunt convins că sunt absolut penibile.

Primul pas a fost atenția la mișcările capului și modul cum respir. Astfel am reușit să cresc distanța la 500 m într-o oră.
A urmat corectarea poziției gâtului și a trunchiului, m-am concentrat pe extinderea brațului și am scăzut forța utilizată. Asta m-a dus de la 500- la 700m. Surprinzător oboseala din umeri a dispărut ca prin farmec și pauzele au fost doar pentru a îmi recăpăta ritmul respirației.
Corectând modul cum scoteam mâna din apă m-a făcut să cresc de la 700 la 1000m în următoarea ședință.

Ultima oară am reușit șă înot legat câte două bazine. Deja muscular nu am mai am probleme, dar respirația mă forțează să mă opresc câteva zeci de secunde după două bazine. Oricum am ajuns la 1500m. În continuare distanța este rizibilă, tehnica este departe de optim și mai am enorm de mult de lucrat.

Următoare dată trebuie să lucrez la mișcarea din picioare, partea pe care am neglijat-o până acum. Sper să îmi crească autonomia măcar la 1700m dacă nu mai mult.

Totuși progresul a fost extraordinar pentru mine, doar un înotător începător poate înțelege ce vorbesc. Am urcat de la 300m pe ora la 1500 în doar 5 vizite la bazin întinse pe mai bine de 3 luni de zile.NU sunt în situația de a da sfaturi cuiva despre ce înseamnă să înoți corect, dar pot să dau câteva sfaturi despre ce înseamnă să înveți ceva.
Mărturisesc cu mâna pe inimă, că am dus o bătălie asiduă să nu las totul baltă. Este extrem de frustrant să te lupți cu disconfortul lipsei de oxigen, cu oboseala, cu neputința de a realiza câteva mișcări simple. Ce m-a făcut să continui a fost credința nestrămutată că nu există nimic ce nu poate fi învățat și că fiecare clipă petrecută în bazin mă va ajuta să mă simt din ce în ce mai natural în apă și poate într-o zi să îmi realizez un vis mai vechi. Să particip la un triatlon.
Cu fiecare progres am simțit o satisfacție greu de descris. Fiecare mișcare devenită reflex este ca o piatră pe care nu o mai cari după tine și îți permite să te bucuri mai mult de apă. Chiar dacă nu pare așa de distractiv vă provoc să încercați să abordați înotul într-o manieră mai didactică și veți înregistra rapid progrese pe care nu le-ați obținut în ani de zile de înot neglijent. Eu știu că în aproape 18 de ani nu am progresat deloc și în câteva sesiuni de înot conștient mi-am crescut eficiența cu câteva ordine de mărime.
Să auzim de bine ;).

Read more ...

Sinteza dietelor pentru cei care vor sa se mentina sau sa se ingrase

Continuăm cu concluziile din sinteza dietelor aplicabile pentru celelalte două cazuri rămase.

1. Balanta energetică
2. Ketogenică-Proteică-Low carb
3. Partea a III a
4. Micul dejun
5. Concluziile pentru cei care își doresc să slăbească

Începem cu cel care își dorește să se mențină. Un om care este într-un echilibru energetic și care este mulțumit de actuala sa compoziție corporală.

Pentru acesta recomandarea mea este să plece de la unu număr de 3-4 mese pe zi. Mesele vor fi formate preponderent din alimente cât mai puțin procesate.
Combinațiile vor fi alese după cât de digerabile sunt. Se vor evita alimentele care dau balonări sau alte efecte adverse ce denotă o digestie compromisă.
De asemenea se vor evita combinațiile care dau o senzație de somnolență puternică. Aceste mese au darul de a ne împinge spre rezistența la insulină. Mai ales dacă se repetă prea des și persoana în cauză nu are o viață activă fizic.
Persoanele care au o compoziție corporală bună și își doresc să se mențină sunt în situația privilegiată dar normală de a își permite ocazionale momente de plăcere culinară. Din experiența mea pentru o astfel de persoana consumarea a 3 deserturi pe săptămâna nu le vor afecta cu nimic compoziția corporală. Corpul poate să se descurce cu un ocazional surplus caloric fără să ajungă la stocare de grăsime.
Atenție totuși, dacă acest ocazional ajunge să se transforme în ritual zilnic efectele nocive mai devreme sau mai târziu vor apărea.
Din punct de vedere al consumului de proteine o persoana care își dorește să se mențină și nu face efort fizic excesiv are un necesar proteic scăzut. Aceste persoane pot cu ușurință să adopte chiar și un regim preponderent vegetarian. Dacă acest regim nu va fi unul restrictiv caloric.
Dar în situația efectuării periodice de efort fizic este recomandat să aibă un consum proteic potrivit susținerii reparaților de țesuturi, inevitabile după un astfel de efort.
Din dieta acestor persoane nu trebuie să lipsească nici grăsimile și nici carbohidrații. În general se va mânca după apariția stării de foame și cantitățile de mâncare vor fi suficiente pentru a apărea sațietatea. Adică un comportament alimentar normal.
Cam atât despre cei normali, nu e prea mult de spus despre cei care sunt bine decât să continue ceea ce fac.
Ultimul caz și cel mai dificil este al celor care îți doresc să se îngrașe.
Situația acestora este chiar mai sensibila decât a celor care vor să slăbească. Aceștia în general deși vor jura că mănâncă mult în realitate ei nu consuma suficiente calorii. De cele mai multe ori sunt persoane care mănâncă de 2 ori pe zi, uneori mese gigantice și alteori normale. Motiv pentru care se cred niște mâncăi.

 Numărul de mese recomandat de mine pentru această categori este de 6 pe zi. Nu pentru că acest număr ar avea o influență magică, ci pentru că este un număr suficient de mare ca să oblige persoana în cauză să mănănce mai mult și suficient de mic ca să nu devină extrem de deranjant. Nu putem acum nici să-i punem să umble cu perfuzia în mână.
Dacă grași trebuie dezmățați să mai mănânce când nu au nevoie aceștia trebuie antrenați efectiv să mănânce. Începutul unei astfel de perioade pentru un slab natural este destul de neplăcută. El se va simți tot timpul sătul și va trăi cu impresia că se îndoapă. Lucru relativ adevărat. Pentru că durează o perioadă de timp până când digestia lor începe să o ia la galop și eficiența asimilării crește consistența și disciplina sunt cele mai importante.
O altă problemă a acestor persoane este că de multe ori sunt pretențioși la mâncare și refuză un număr mare de alimente sau se satura repede de un aliment anume. Pentru a rezolva această problemă recomand consumarea a mai multor alimente la o masă. Acestea trebuie inteligent alese pentru a nu bloca digestia. Astfel grăsimile nu vor fi combinate cu carbohidrații simplii. Deși pare intuitiv să arunci într-un slab cât mai mult junk-food nu este o strategie bună. Slabii sunt destul de sensibili la alimente toxice așa că o astfel de masă le va tăia pofta de mâncare pentru mult timp.
Mai bine mesele lor conțin alimente sănătoase în combinații ușor digerabile. Cu cât ajung să mănânce mai des cu atât mai bine.
Deși fac mai multe recomandări nu trebuie toate implementate în același timp.
Ca și la un antrenament de forță se începe de unde ești și se crește treptat greutate cu care lucrezi. Așa și pentru antrenarea sistemului digestiv se va porni crescând treptat aportul caloric. La început se va introduce câte o gustare. Ce va conține preponderent carbohidrați sănătoși, poate fi vorba de fructe sau lactate.
Acești carbohidrați în cantități mici vor crește apetitul și vor permite aportul caloric mai ridicat la masa următoare. Apoi gustarea se va transforma într-o masă moderată ce poate conține două trei ingrediente. Acestea vor fi atent alese pentru a nu tăia foamea până la masa următoare. Preferabil carbohidrați cu ceva proteine ușor asimilabile. Acestea vor contribui la construcția de masă musculară. Pentru că întotdeauna slabii au o rezervă de masă musculară pe care organismul își dorește să o construiască dar nu a avut cu ce.
Nu voi continua cu mai mult sfaturi pentru că mi-aș dori să aud întrebările și părerile voastre. O dezbatere este mult mai constructivă decât o prelegere.

Read more ...