Partea bună este că m-am odihnit foarte mult în această perioadă, accidentările pe care le-am acumulat anul acesta au început să se vindece. Nu aveam nimic foarte serios, doar întinderi și dureri de la uzură, normale atunci când acumulezi kilometraj.
Partea proastă este că o perioadă de pauză este ca o capcană pentru psihic. Cu cât stai mai mult cu atâta îți piere cheful de a te mai apuca de ceva. Cu cât ai mai mult timp liber cu atât ți se pare că nu ai suficient. Cu cât stai mai mult pe canapea la televizor cu atât mai mult apare o dorință de a mânca ceva. Preferabil ceva ce nu se încadrează la capitolul mâncare.
Îmi închipui că aceasta trebuie să fie starea celor care nu obișnuiesc să facă mișcare. Intră într-un ciclu muncă, acasă, filme, crănțănele, culcat târziu, sculat greu dimineața. Lipsă de energie, lipsă de chef, lipsă de bună dispoziție. Compensată cu alcool, țigări ciocolată și fastfood. Gânduri de vinovăție că nu fac ceva cu viața lor, urmate de gânduri depresive și de o senzație de lehamite pentru a se apuca de orice.
Dacă vă simțiți în situația aceasta credeți-mă pe cuvânt mișcarea este soluția. Nu trebuie să fie la sală, nu trebuie să fie ceva anume. Poate să fie și o simplă plimbare în parc, făcută cu regularitate sau un sport de echipă,orice care implică creșterea pulsului și limpezimea minții care urmează după.
Am reînceput să fac mișcare și deja ma simt mai bine. Pentru început doar câteva zeci de minute petrecute în aer liber, în care îmi dezmorțesc ciolanele bătrâne. Fără a avea alt obiectiv în afară de a îmi pune corpul în mișcare.
Chiar dacă sunteți veterani ai sportului după perioadă de pauză e bine să începeți treptat. Corpul vă va mulțumi și psihic vă veți simți energizat. Spre deosebire de atunci când încerci să dai tot din tine și te apucă dezamăgirea când vezi ca ai regresat.
Eu nu cred în rezoluții de revelion, eu cred în decizii ce privesc momentul prezent. Dacă azi nu simt că sunt fericit și satisfăcut de viața mea azi este momentul cel mai potrivit să fac o schimbare.
