Cele mai evidente sunt timpul și bani, dar pe lângă timp și bani mai investim și efort și voință. Iar voința este o resursă de energie ca oricare alta. Cel mai dificil este de înțeles că voința este o resursă epuizabilă.
Dar să nu ne grăbim.
Banii
În primul rând banii apar în mintea multora ca și principala limitare în calea atingeri obiectivului propus. Eu cred că este ultima limitare și intervine doar de la un anumit nivel în sus. Nu ai nevoie de bani pentru a avea o masă musculară normală și un procent de grăsime sănătos. Doar acești doi factori sunt suficienți pentru ca aspectul tău fizic să nu îți stea în calea unei relații și pentru ca sănătatea ta să fie robustă. Este suficient să mănânci simplu și să fii activ. Activ poți să fii în atâtea moduri gratuite, încât doar pesimiștii nu le pot vedea. Iar dacă nu ești la limita subzistenței în general alegerile alimentare sanătoase te costa la fel de mult ca cele nesănătoase.
Timpul
Timpul este una dintre cele mai parșive resurse. Pentru că întodeauna pare insuficient deși în majoritatea cazurilor problema este că proasta lui folosire și risipit în acțiuni ce nu ne aduc satisfacție reală.
Oamenii spun că nu au timp pentru a mânca sănătos. Când de fapt a mânca sănătos este la fel de rapid ca mâncatul nesănătos. Informația este în schimb cea care face diferența. Dar, când nu știm ce avem de făcut este vina noastră, că suntem blazați și ignoranți. Ne este lene să ne informăm, pentru că informația acum este atât de accesibilă încât am ajuns să nu o mai apreciem. Ca pe orice lucru gratuit.
Oamenii spun că nu au timp pentru sport. Dar sportul este doar o formă de mișcare. Noi de mișcarea avem nevoie. Mișcarea este unul dintre modurile noastre de exprimare. Deci pentru ce nu avem timp? Pentru a exista și a ne manifesta?
În cazul acesta suntem sclavi și avem o problema mai mare de rezolvat decât mișcarea și alimentația. Vorbim de libertate, fără de care orice alt demers este zadarnic. Există în pușcărie oameni slabi și musculoși dar vă garantez ca foarte nefericiți. Deci atunci când nu ai timp să te miști e timpul să îți pui întrebări serioase.
Energie fizică
Utilizarea acestei resurse este plină de capcane. De multe ori ne pare că avem atât de puțină energie fizică încât nu mai suntem capabili să facem o plimbare sau să alergăm sau să facem câteva mișcări cu greutatea propriului corp. Este o senzație falsă, dacă nu ai făcut deja o oră de efort fizic intens în ziua respectivă atunci ai energie pentru 30 de minute de mișcare. Iar acele 30 de minute de mișcare îți vor încărca bateriile, ca prin minune.
De ce am spus totuși că există o capcană? Pentru că unii sunt prea zeloși. Aleargă după mai mulți iepuri și își epuizeză cu adevărat resursele de energie fizică. În această categorie mă aflu și eu. Cu antrenamente combinate care uneori durează 2-3 ore după alte 9 ore de muncă și cu somn insuficient am ajuns adesea la fundul sacului. Dar în ultima vreme detectez mult mai repede astfel de stări și le-am contracarat înainte să se manifeste pe deplin. Oricum ideea de baza este că, dacă oboseala vine doar din efort intelectual 30 de minute de mișcare te vor energiza. Dacă vine din epuizare fizică, atunci nu te mai arunca în sală cu disperare să bifezi ziua de antrenament.
Voința.
Am lăsat ce e mai bun la sfârșit. Voința este o forma de energie ca toate celelalte și la fel ca toate celelalte prezența ei este critică. Atunci când izvorul voinței a secat procesul tău de transformare este în voia vântului și a curenților. Devi o corabie fără pânze și fără cârmă navigând spre o direcție necunoscută.
Cum putem conserva această energie a voinței?
Într-un mod foarte simplu. Utilizând-o cât mai puțin. Știu că pare că anumiți oameni sunt un munte de voință și alții sunt total delăsători. Eu cred că este doar o iluzie. În linii mari cantitatea de voință posedată de toți oamenii este foarte puțin diferită. Doar că unii apelează la un truc. Transformă multe decizii în obiceiuri și astfel ele nu mai consumă voință. Obiceiul este rezultatul antrenamentului. Există studii care spun că aproximativ 66 de zile este termenul mediu pentru a ne forma un obicei. Dar există și aici o variație în funcție de complexitatea obiceiului și de fiecare persoană în parte. Totuși trebuie reținut că pentru cineva care a ajuns să aibă mișcarea ca și obicei și alimentația corectă ca și obicei, aceste lucruri nu mai reprezintă o luptă și un consum de voință. Devin alegeri simple, indiferent de istoricul său.
De aici mai putem trage o concluzie. Este infint mai dificil să aplicăm schimbări pe multe planuri concomitent decât este să o facem gradual. Atunci voința noastră se va lupta cu un singur obicei. Și sansele să îl însușim cresc considerabil. Important este să alegem obiceiul care ne va aduce cele mai multe beneficii. Poate să fie mișcarea sau poate să fie renunțarea la fumat, aici fiecare știe cel mai bine ce nevoi are.
Fără o atenție la toate resursele consumate ne vom lovi veșnic de aceleași derapaje și aceleași renunțări și ideea că noi nu suntem suficient de buni sau de puternici se insinuează pe nesimțite în subconștientul nostru și devine ea un obicei.
