Ăsta e unul din puținele posturi de genul ăsta. Va fi unul scurt, pentru că nu e mult de zis.
Viața e grea și doare. Când îți urmărești visul și natura ta internă vei fi rănit.
O să te doară, când ești sincer.
O să te doară când ești tu.
O să te rănească lumea când îți deschizi sufletul.
Ce vreau să îți spun este că e normal. Nu te speria, ăsta e cursul firesc al lucrurilor. Oamenii sunt ipocriți și superficiali. Nu e vina lor, nu își dau seama de cele mai multe ori. Eu nu îi învinuiesc.
Visul tău e acolo undeva. Îl poți atinge doar dacă îl poți vizualiza, dacă îl poți atinge în somn. Dacă te consideri destul de vrednic de el.
Nu e o problemă de putință ci de considerință. Am inventat și un cuvânt pentru voi, ca să rimeze.