Dezvoltare armonioasa inseamna functionalitate ridicata

Am citi un articol despre gradul de activare musculară pentru patru variații ale exercițiului presă- umeri: cu gantere, cu haltera, stând jos sau stând în picioare. Pe lângă activarea diferitelor zone ale deltoidului s-a măsurat și activarea grupelor stabilizatoare și auxiliare implicate în mișcare.

Rezultatul

• Efectuarea exerciților stând în picioare produce o mai mare activare (inclusiv a musculaturii trunchiului) decât atunci când efectuam exercițiile stând jos.

• Efectuarea exercițiilor cu gantere produce o mai bună activare a musculaturii decât executarea lor cu haltera.

Până aici toate bune, informațiile sunt interesante și utile, acum să vedem concluziile autorului.
Acesta atrage atenția în final că umerii și partea inferioară a spatelui sunt zone ușor accidentabile, iar pentru începători sau intermediari riscul de accidentare îi va forța să lucreze cu greutate mică. Acest fapt va face ca umerii să nu primească suficient stimul pentru a produce creșterea musculară. Astfel că aceștia vor obține rezultate mai bune din pozitia asezat deoarece pozitia permite lucrul cu o greutate mai mare, chiar daca musculatura stabilizatoare nu este suficient de puternica.

Desi, la prima vedere are perfecta dreptate, dupa ce am citit primul comentariu am început  să îmi pui și alte întrebări. Deși apreciez autorul, cu un mic detaliu din finalul sau nu sunt de acord.

Personal, as prefera sa încep cu greutate mica, atat de mica cat imi permite mie fundația. Musculatura stabilizatoare a trunchiul trebuie sa fie mai puternică decât umerii. Suntem mai mult decat o poza într-o revistă, mai ales ca cei mai mulți dintre noi nu pozăm in reviste. Suntem creaturi funcționale și un motor puternic pus în vârful unei macarale șubrede este doar un potențian inutilizabil, daca nu chiar o sursa de autodistrugere, pentru structura firava a macaralei.
Eu cred ca mai ales un începător va trebui sa înceapă cu greutate mica și să execute miscările în picioare. Dezavantajul punctual al stimularii insuficiente a deltoidului este ca o investiție.
Deltoidul se va dezvolta armonios, conform armoniei genetice, nu conform unui standard de căcat, promovat de toată maculatura lucioasa (m-am enervat). Exercițiul va contribui la dezvoltarea controlului nervos și al consolidării si posturii corecte. Iar pe acel soclu vom putea cladi o statuie frumoasă.

Poate ca va dura mai mult până vom culege roadele estetice si privirile hipnotizate ale fetelor.
Oricum nu cred că avem un corp așa de prost încât să permită cu ușurință o creștere a unei grupe mici cum sunt deltoizii cât timp suntem subdezvoltați ca și fundație. Cred ca pur si simplu vei dezvolta deltoizii ăia cu frâna pusă, dacă te ambiționezi în prostie. Iar când vor deveni mult mai puternici decât structura te vei trezi că te accidentezi.
Se promoveaza prea mult si la nivel prea înalt tampenia asta. Am trecut prin multe sali si am  luptat in multe stiluri de luptă, am simțit diferiți oameni și în lupta în picioare și în lupta la sol. Mă lupt oricând și în orice stil, cu un culturist cu 20 de kg mai mult ca mine și cu 10 cm în plus in braț. Garantat îi fac față și îl fac sa vomite după 3 minute. Dar, nu m-aș arunca cu aceeași graba în lupta cu un sportiv care a facut lupte libere sau alte sporturi în care intregul corp este stimulat prin miscari naturale si functionale (canoe, polo etc...). Forța generata de un astfel de corp, flexibilitatea si functionalitatea lui sunt spectaculoase.

Am fost șocat de forța unor oameni cu 10 -15 kg mai puțin ca mine. Pur si simplu, un corp echilibrat dezvoltat este exponential mai puternic si mai funcțional. Mai bine investiti, mai ales la inceput, în fundație si apoi puteți să construiți peste ce va doriți.