O proiectare similară doar că aterizarea mea a fost pe umar și "proiectantul" tot pe umărul meu a căzut. Rezultatul, după cum urma să-l aflu la doctor a fost o subluxație, și o ruptură parțială de biceps. După reașezarea umărului pe poziție, chestie care s-a putut face fără faza aia din filme, când te pune să muști din lemn, doar cu câteva rotații și împingeri am început tratamentul.
Acesta a constat în antiinflamatoare, unguent și pastile. Au urmat trei ședințe de fizioterapie. Acum, după 5 zile pot să mișc destul de bine mâna, dar nu poate fi vorba de antrenament.
Treaba asta mi-a cam dat peste cap toate planurile pe care le aveam. A trebuit să pun pe pauză și antrenamentele de arte marțiale și cele de forță.
Totuși am decis să nu mă las copleșit de situație și să încerc să extrag maximul de beneficii chiar și din această poveste mai puțin fericită.
Primul pas a fost că am aflat câte ceva în plus despre anatomia brațului, mai ales faptul că bicepsul are originea în omoplat și nu în braț cum credeam până acum. Rezultatul acestui fapt este că bicepsul intră în componența mai multor mișcări decât credeam. După cum se observă în poza următoare.
Cât privește antrenamentul de forță am deci să lucrez picioare și mâna stângă. Cum sunt dreptaci cu siguranță că nu o să îmi strice puțină muncă unilaterală pe partea stângă.
Căutând exerciții care se pretează la așa ceva am dat peste îndrepătrile cu o mână.Nu cred că sunt cu nimic superioare celor cu două mâini dar cel puțin îmi voi întări priza mâinii stângi și voi putea lucra cât de cât și picioare. Pe lângă genulfexiunile la liber.
Chestie foarte utilă când voi reîncepe munca serioasă.
În rest voi lucra exerciții cu aparatele clasice de picioare, flexii și extensii și bineînțeles ridicări pe vârfuri pentru gambe.
Pentru că nu vreau să îmi lipsească măcar o mișcare explozivă, de putere din antrenament am ales snatch cu gantera și push press cu gantera.
La arte marțiale mă voi antrena cu ochii, participând la toate antrenamentele și încercând să vizualizez și să înțeleg ceea ce nu pot exersa.
Sunt convins că nu voi ieși cu avantaje extraordinare după această perioadă, dar cel puțin nu voi regresa. Iar când mă voi vindeca complet, pot să continui planul pe care îl aveam.
Ideea de bază, pe care vreau să o transmit, este că nu e nevoie să renunțăm la visele noastre, atunci când întâmpinăm opreliști neașteptate. Uneori aceste provocări ne deschid uși și ne oferă posibilități pe care altfel nu le-am avea. De exemplu când mai lucram eu flotările într-o mână, dacă nu mi se întâmpla asta?
