Eu am participat la proba de semimaratonul, 21,8 km și 1400m diferență pozitivă. Nu știu rezultatul exact, că nu s-au afișat încă cele oficiale dar am terminat cu puțin sub 3 ore și 40 de minute.
La ediția anterioară am terminat în 4 ore și 14 minute. Deci o diferență de peste 30 de minute.
Organizare
Dacă edițiile anterioare mi s-au parut organizate foarte bine de data asta nu pot să-i mai laud. Nu știu care a fost strategia și de ce au permis înscrierea primilor 250 gratuit, în situația în care nu au avut fonduri suficiente. Un prim aspect negativ a fost că nu s-au mai dat tricouri, mie îmi place să primesc tricouri la astfel de evenimente, le colecționez și îmi place să le port. Dar aspectul cu adevărat nasol a fost că nu s-au organizat bine cu apa. Primele puncte de alimentare, cel puțin pe traseul de semimaraton nu au avut apă suficientă. Mi se pare inadmisibil să ai o astfel de scăpare. Orice altceva este secundar acestui aspect. Dacă declari că există puncte de alimentare pe traseu trebuie să aibă apă. Oamenii se bazează pe punctele acelea și își fac strategia în concordanță cu asta. Eu alerg cu un bidon de 0,5l. Care îmi ajunge în general timp de 1 oră. Deci am plecat liniștit știind că am unde să realimentez.
Nu vă pot descrie surpriza când după terminarea bidonului a trebui să mai alerg o ora și ceva fără gram de apă. Primul punct de alimentare cu apă a fost la distanța de 14 km. Am văzut concurenți care au alergat fără apă la ei. Nu vreau să îmi închipui cum e să alergi toți cei 14 km fără apă. Efectiv am simțit după km 10 capacitatea de a alerga mi-a fost semnificativ afectată de aceast aspect. Eu nu ținteam un rezultat anume și în general provocările de genul mă motivează, așa că am acceptat această însetare ca pe voia Domnului. Nu știu cum au primit restul de alergători vestea.
Nu știu ce s-a întâmplat pe traseul de maraton unde o astfel de scăpare ar avea consecințe și mai grave. starea de deshidratarea odată atinsă nu mai poate fi rectificată pe parcursul unei curse. Iar efectele cele mai neplacute, pe lângă o scădere a performaței și stare de oboseală accentuată, sunt legate de probleme articulare și accidentări.
Strategie
Data trecută am alergat cursa În felul următor. Ritm scăzut prima parte a cursei cam 9 km care au fost de urcare. Ritm mediu pana la km 14 și ritm foarte crescut pe ultimii 7,8 km. Rezultatul a fost destul de prost după cum s-a vazut. Pe lângă timpul lung și gradul de uzură articulară a fost destul de ridicat de la coborârea în alergare rapidă.
De dat asta am ales să forțez ritmul pe urcare, dar am avut grijă să nu ating limita oboselii extreme cât să mă forțeze să mă opresc. Totul a mers bine până la acutizarea stării de deshidratare. Am folosit și bețe de tracking, care sunt cu adevărat utile pe urcare.
O altă lecție pe care am învățat-o a fost să am mare grijă cu jambierele de compresie. Am ridicat-o pe cea de pe gamba stângă prea sus și după o ora am simțit cum mi-a oprit circulația la nivelul gambei. Ca urmare a început să nu mai urc bine cu piciorul stâng, am forțat cu dreptul și până a început să mă doară șoldul drept. Am tras de ea până la urmă și pe ultima jumătate am funcționat simetric.
Coborârea am făcut-o cu viteză medie și nu am mai avut probleme nici cu unghiile de la picioare. Unghii care erau deja negre de la semimaratonul de la Apuseni. Coborarea mai lejeră mi-a protejat și articulațiile și tendoanele, cred că voi păstra ritmul acesta de acum încolo. Am ieșit mai puțin uzat decât la alte alergări.
Pe ultimii 3 km am clacat, a trebui să trec de la alergare la mers câteva sute de m. Nu știu ce s-a întâmplat, oboseala adunată sau efectele lipsei de apă. Cert e că am trecut prin momente foarte grele și am terminat cursa folosind forța voinței mai mult decât resurse fizice.
A fost o provocare interesantă și am mai învățat câte ceva și din acest eveniment.
