Acum să vorbim puțin despre abordarea strategică a profilului. După cross-ul anterior eu am tras concluzia că mă mișc foarte bine pe coborâri dar nejustificat de prost pe urcare și că am probleme cu furnizarea energiei în regin de urcare. Așa că am încercat să acopăr acest aspect al energiei prin antrenamente pentru pragul lactat și prin sprinturi la deal, pentru a dezvolta musculatura specifică.
Deși am fost destul de încrezător în rezultatele antrenamentului, totuși nu sunt foarte mulțumit de comportamentul de la semimaraton.
Traseul a început cu o urcare susținută de aproximativ 6-7 km. De la început mi-am propus să merg cu pulsul în 155 bpm cel puțin 10 minute până intră bine în funcțiune sistemul anaerob. Apoi să urc la un 165 bpm până la terminarea urcușului. Deși am fost depăși de mulți această parte a strategiei cred că a fost foarte bună. Am ajuns proaspat la capătul urcușului și cu rezerva de energie întreagă.
A urmat partea de coborâre unde am depășit eu mulți. Am alergat în 170-180 bpm. Am încercat să reduc pasul față de cross-ul de la Moieciu, pentru că am văzut că îmi cam forțez articulațiile de la impact. Pașii mai mici produc șocuri mai mici. Aici ceva nu a mers foarte bine. Ori am forțat ritmul prea mult, am și călcat strâmb la un moment dat, dar fără rezultate catastrofale, ori a fost de vină o greșelă nescuzabilă cu alimentarea.
Am băut din greșeală izotonic, în loc de apă. Și mi-am pus și în plosca de la brâu apă cu izotonic. Rezultatul a fost o cantitate prea mare de carbohidrați și prea puțină apă pentru a folosi acești carbohidrați. Astfel m-am deshidratat și mi-au cedat mușchii. Nu am mai putut alerga pe urcările care au urmat. Pur și simplu am mers cât am putut de repede și din când alergam câte 20 de m.
Am terminat cursa de 23 de km în 3 ore și 4 minute, cu o viteză inferioară cross-ului de la Moieciu.
Concluzii
- Posibilele cauze ale oboselii exagerate de pe final pot sa fie ori ritmul prea alert pe coborare ori alimentarea proastă pe finalul cursei, care mi-a produs o stare de deshidratare ori pur și simplu antrenamentul insuficient.
- Voi încerca la următorul semimaraton de la Ciucaș să alerg pe coborârea cu un rimt și mai scăzut și voi încerc să ridic pasul pe urcare. Poate o viteză mai constantă pe întreaga cursă să fie mai avantajoasă la timpul final.
- Voi continua antrenamentele cu monitorul cardiac pentru că am simțit că m-a ajutat la dozarea efortului, trebuie să îmi cresc viteza de alergare la un puls de efort cardio 165 bpm sau să îmi ridic nivelul la care pot să mențin efort cardio.
- Posibil ca și căldura să fi fost de vină, căci uneori chiar mersul în pantă ușoară îmi sălta pulsul la 165-170 bpm. Chestie care în antrenamente nu mi s-a întâmplat.
