Metoda, care a ocupat în ultimii ani primplanul mediatic, a fost restricția calorică. Restricția calorică, reprezintă reducerea caloriilor mâncate cu 20%-40%, menținând în același timp un nivel bun al nutriției. Deși este o modalitate prezentă în multe cure de slăbire ea nu a fost și nu este folosită doar în acest fel.
Există numeroase studii, făcute pe rozătoare(e cam greu să faci acest tip de studiu pe oameni) din care a rezultat o creștere semnificative a speranței de viață în urma restricției calorice.
Unul din aspectele ce trebuie subliniat, în restricția calorică, este menținerea unei nutriții optime. Poate nu e încă destul de clară pentru toată lumea diferența între a te furaja și a te nutri. Nutrire reprezintă procesul prin care frunizăm organimului toate ingredientele necesare unei bune funcționări, toate vitaminele și mineralele necesare.
În condiții normale de hrănire, acestea veneau la pachet, cu asigurarea unui necesar caloric. Astăzi, cum există multă hrană sărăcită nutrițional, dar îmbogățită caloric, cele doua noțiuni nu se mai suprapun. Eliminarea acestor calori goale din dieta noastră ar trebui să fie o preocupare primordială a celor care își doresc să aibă o viață sănătoasă. Astfel restricția calorică se diferențiază fundamental de înfometare, care este un procedeu nefericit de privare a organismului de nutrienți.
Teoretic, atunci când urmezi un program de restricție calorică, există posibilitatea de a atinge necesarul nutrițional doar din hrană. Practic, în viața omului modern, (legume crescute în sol sărăcit, fructe coapte artificial, carne provenită de la animale hranite necoespunzător)este mai greu de atins acest obiectiv. Astfel că, una din grijiile persoanelor, care practica aceasta metodă, trebuie să fie atenția la micronutrienți și eventual, suplimentarea deficiturilor. Aceasta se poate realiza preventiv sau în urma unor analize și recomandări medicale.
Avantajele restricției calorice
- Unul din cele mai importante beneficii este autofagia. O explicație simplistă ar fi că, în timpul proceselor interne ale celulelor, se formează produse secundare dăunătoare. Este vorba de radicalii liberi. Anumite componente ale celulei în timp se "defectează", din cauza acestor radicali liberi. Celulele tinere au capacitatea de a descompune și recicla aceste componente defecte, și de a crea altele noi. În schimb celulele mai bătrâne acumulează acești mitocondrii (uzina de energia a celulei) deteriorați, contribuind la efectele îmbătrânirii. Atunci când resursele sunt reduse, ca în cazul unei restricții calorice, organismul pornește acest mecanism de reutilizare a părților defecte, practic curățând celulele, cu efecte benefice evidente.
- Scăderea rezistenței însulinice, efect care poate să vine și din faptul că atunci când reduci cantitatea calorică, reduci carbohidrații simpli, numiți și calori goale.
- Creșterea nivelului de HDL, o lipoproteina care ajuta la transportarea colesterolului prin fluxul sanguin și reîntoarcerea sa la ficat. Nivelul de HDL ridicat este factorul compensator pentru nivelul de LDL care este bănuit că poate produce blocaje arteriale și afecțiuni cardiace.
- Bineînțeles că prin deficitul caloric se va produce și mult doritul efect de ardere a grăsimilor.
Dezavantajele restricției calorice
- Unul dintre dezavantaje, pe lângă riscul de a acumula anumite deficițe nutriționale și de a pierde din masa musculară, este încetinirea metabolismului. Organismul are un mecanism de protecție pentru situațiile de foamete. În mod normal tiroida produce un hormon inactiv, T4 (thyroxine) care la nivelul celulei este convertit în hormonul activ T3(triiodothyronine), care regulează metabolismul. Într-o situație de foamete, acest hormon T3 va fi înlocuit cu un hormon inactiv, T3 invers, care va regla metabolismul cu un pas mai lent, pentru a permite organismului să supraviețuiască, în condiții de lipsuri îndelungate. Rata de scădere a metabolismului, pentru persoanele care țin de timp îndelungat cure și au suferit scăderi în greutate semnificative, poate să fie până la 40%. Astfel apare dificultatea extraordinara de a mai slăbi, pe care o întâmpină acești oameni și rapiditatea de a acumula țesut adipos.
- Un alt posibil dezavantaj al restricției calorice, fără să fie dublată de exerciții cu greutăți, este faptul că duce la o creștere a fragilității oaselor și osteoporoză.
- O altă problemă a restricției calorice poate să fie producerea de stări depresive.
Concluzii
Pericolul cel mai mare după părearea mea este careța de vitamine și minerale, dar această carență oricum paște pe orice persoana ce are un regim alimentar defectuos. După ce regimul alimentar este corectat și obiceiurile alimentare proaste înlocuite cu obiceiuri alimentare bune, următoarea posibilitate care trebuie să ne atragă atenția este pierderea de masă ososă și de masă musculară. Pentru a evita acest aspect, trebuie neapărat să avem un program de exerciții cu greutăți. Antrenamentele cardio, mai ales cele de lunga durată, nu contribuie la păstrarea masei musculare și nu cresc densitatea osoasă. Pot în schimb să crescă deficitul caloric acelerînd slăbirea.
În același timp, odată activat mecanismul de protecție al organismului împotriva înfometării dificultatea de a mai slăbi va merge spre imposibil. Nu am găsit încă cifre care să spună clar care sunt limitele când se produce declanșarea stării de înfometare și după cât timp de la oprirea restricției calorice se revine la normal. Așa că bănuiesc că e în funcție de individ.
După părerea mea restricția calorică poate fi un instrument pentru a îmbunățăi sănătatea dar trebuie abordată cu atenție.
O metodă de a crea deficit caloric mai avantajoasă ar putea să fie postul intermitent. despre care vom vorbi într-un articol viitor.
