Antrenament in aer liber la Moieciu

Există momente, când viața nu ne permite să facem cele 3 antrenamente pe săptămână, pe care ni le-am programat. E un lucru normal și nu cred că sala trebuie să fie un factor limitator, în fericirea noastră. De fapt, ea trebuie să fie o sursă de satisfacție.
Totuși aceasta nu  înseamnă că totul e pierdut, din punct de vedere sportiv. Din contră, imprevizibilul oferă întodeauna și ocazii bune, darrrr... trebuie să devii creativ.

Furnica de la centru sunt eu

Cel mai adesea se întâmplă ca în weekend, când sperai să faci al treilea antrenament, (pe care  ai fost prea ocupat în timpul săptămânii și l-ai ratat) să trebuiască să pleci undeva.
De multe ori, la o petrecere cu prietenii, la o excursie la o... completați pe linia punctată.
Eu în general, în astfel de situații încerc să îmi fac timp și de un mic antrenament, nonconformist. Chestie care mă face să fiu ăla ciudatul, dar îmi asum asta.

- Am venit să ne relaxăm și tu faci sport???

Așa mă relaxez eu, ce pot să zic.
Trebuie să transpir, să strâng din dinți, să număr ultima serie sau să trag de mine pe ultimii metrii. Apoi vine satisfacția realizării. Apoi mă bucur de toate endorfinele vărsate în sânge, apoi oboseala aia dulce se transformă în moleșelă și relaxare și un zâmbet tâmp mi se instalează pe figură.

Mi-am adus aminte de un antrenament pe care l-am făcut la moieciu astă vară. După ce am sărbătorit ziua unui prieten, a doua zi dimineață m-am trezit cu noaptea în cap și puțin mahmur. A se citi o ora decentă, 8-9 dimineața și am pornit să urc un deal.
Aia am găsit atunci de făcut, un deal abrupt și destul de lung, deși de la bază nu părea. Chiar am avut naivitatea să cred că pot alerga pe el. M-am dumirit repede ca nu e cazul și l-am luat la mers vonicește.
Sus, jos sus, jos. Am reușit 5 urcări într-un timp respectabil de 1,5 ore, dacă mă ajută memoria.

A fost un antrenament interesant.

• Am exersat dozarea efortului, orice entuziasmare se platea în gâfâit grav și dureri musculare serioase. 
• Panta era foarte abruptă și solul moale. Era nevoie de atenție la coborare să nu îmi luxez o gleznă. Pasul trebuia să fie flexibil și articulațiile rigide în același timp. 
• Trebuia să stabilești un ritm pe care să îl poți sușține. Oricum am fost foarte mândru de mine că am terminat 5 urcări fără pauză.

Acum, că v-am plictisit destul cu antrenamentul meu, foarte puțin spectaculos, o să vă arat cât de creativi sunt alții. Jupânul Blair Morrison, un adevărat star crossfit, ce se antrenează în orice locație cu orice are la îndemână.

Vizionare plăcută.