Ce legi fizice guvernează fiecare mișcare și cum ajungem să deplasăm obiecte grele, prin efectul magic al mușchilor?
Pentru a nu îngreuna înțelegerea, voi menține descrierea în termeni cât mai nontehnici.
Modalitatea prin care noi ne mișcăm, este reprezentată de interacțiunea sistem muscular-sistem osos. În mare, avem sistemul osos sau scheletul, cu funcție în a proteja organele interne, în a menține structura corporală și în a furniza un sistem de pârghii. Sistemul osos este interconectat prin ligamente. Avem, de asemenea, sistemul muscular, care este conectat prin tendoane de sistemul osos. Mușchii, primesc semnale electrice de la sistemul nervos și printr-o suită de reacții chimice, se contractă, provocând deplasarea și mișcarea diferitelor membre.
Există trei tipuri de pârghii întâlnite în cadrul acestui ansamblu. Voi începe cu cea de tipul 3, pentru că este cea mai simplă si o găsim la ansamblul braț-antebraț, acționată de mușchiul bicepsului.
Pârghie de tipul 3
Pârghiile de tipul 3 sunt cele ce au punctul A (punctul de acțiune al forței) între O (punctul de sprijin) și B (punctul de acțiune al rezistenței; în cazul nostru sa presupunem că e vorba de o ganteră de X kg. Formula de calcul, care guvernează acest sistem, este următoarea :
Forța exercitată de mușchi, Fbiceps*OA=G*OB - se observa că brațul OA este mult mai scurt decât OB, deci forța, dezvoltată de biceps, este mult mai mare decât G greutatea, pe care încercâm să o ridicăm. Greutatea este m*g, adica masa, acele X Kg, înmulțite cu aproximativ 9,8m/s2= accelerația gravitațională și se măsoară în N (Newton).
Practic, ce ne interesează să reținem, este că raportul dintre distanța OB/OA ne dau nouă avantaj în a ridica greutatea, mai precis cu cat OA este mai lung față de OB.
Motiv pentru care, persoanele mai scunde de înălține, având segmente mai scurte, pot ridica uneori greutăți mai mari decât persoanele mai înalte, fără ca asta să însemne că au și mușchii mai puternici, ci doar că posedă o pârghie mai avantajoasă. Același lucru fiind valabil pentru cineva cu inserția muschiului asezată într-o poziție mai avantajoasă.
Pârghie de gradul 1
Situația: când efectuăm un exercițiu pentru triceps, ridicând o greutate deasupra capului. După cum se observă, AO este semnificativ mai mic decât OB si asta înseamnă că tricepsul trebuie să dezvolte o forță foarte mare pentru a ridica o greutate relativ mică, în acest exercițiu. Dacă, în schimb, facem flotări la paralele atunci punctele se modifică, sprijinul O devine palma iar punctul, unde rezistența acționează greutatea corpului, devine brațul. Cele două brațe, ale pârghiei de gradul doi formate, sunt aproape egale și putem să ne ridicăm tot corpul.
Pârghie de gradul 2
După cum se observă aici, diferența între brațul OA și brațul OB este mult mai mică; gamba este un mușchi care transferă mult mai eficient forța sa în mișcare.
Înțelegând cum ne afectează fiecare pârghie folosită, putem să ne explicăm de ce, de exemplu, fluturările pentru umeri se fac cu greutate foarte mică, de ce gamba este un mușchi destul de mic, având mereu o pozitie avantajoasă și de ce tricepsul este mai voluminos decât bicepsul, avînd deseori poziție nefavorabilă, iar când o are favorabilă, deplasează greutăți mari.
Pe lângă influența acestor aspecte, în greutatea utilizată la exerciții, pentru cei care folosesc aparatele, mai poate apărea ceva.
Aparatele au scripeți, în general pentru a transfera mișcarea de translație pe axa verticală în mișcare de translație pe o axa arbitrar aleasă, cu scopul de a solicita un anume grup de mușchi sau un singur muschi izolat. Dar, mai sunt aparate care folosesc scripeți mobili. Acest sistem de scripeți înjumătățește forța aplicată, necesară pentru a ridica o masă de x kg. Cu alte cuvinte, dacă ridicăm placi în valoare de 40 de kg la un astfel de aparat, înseamnă ca de fapt lucrezi cu 20 de kg.
Poate că aceste informații nu sunt așa de interesante ca altele, dar fără ele, de multe ori exercițiile devin un mister. Niște rețete, pe care le urmăm orbește, fără să îndrăznim să trecem peste "forma corectă". Unghiul corect, din definiția unor exerciții, nu este altceva decât unghiul în care anumite pârghii devin dezavantajoase, pentru mușchiul pe care dorim să-l stresăm. Un lucru admirabil, în marea majoritate din cazuri, mai puțin atunci când chiar vrem să ridică o greutate cât mai mare, din motive neimportante, și atunci e mult mai bine să folosim modul natural de aliniere și poziționare al corpului. Mod care urmarește, de regulă, niște tipare de eficiență.
