Unul dintre domeniile mele de interes este dezvoltarea personala.
"Da ce nu-i in regula cu persoana ta?" Va veti intreba.
Nu foarte multe (chiar foarte putine as zice).
Ideea e ca toti ne dorim sa devenim mai buni, mai eficienti, mai, Mai, MAI. Imi place sa cred ca in ultimii ani, am facut ceva progrese.
Ma concentrez tare pe ideea de iesit din ZONA DE CONFORT, dar nu sunt sigura si cat de bine imi iese. Incerc sa o aplic pe toate planurile care imi alcatuiesc viata, pentru ca traiesc cu convingerea, ca numai asa un individ poate progresa, evolua.
Dar intr-o zi...Am avut o revelatie.
Am ignorat tocmai zona atat de draga mie =>antrenamentele cu greutati.
Un antrenament tipic de picioare, in cazul meu, arata la un moment dat, in genul:
- geno
- indreptari
- presa + flexii biceps femural superseturi (exercitiile alternate, fara pauza intre serii, pentru grupe antagoniste)
Si vai cat de tare eram ca am ajuns, de mult, sa-mi incarc bara cu discuri ce adunate imi depaseau propria greutate si la cateva saptamani reuseam sa storc o repetare in plus, sau sa mai pun un disc, oricat de mic. Si vai cat imi mai placeau si cat de buna devenisem la genoflexiuni, la indreptari. Si ce puternica si sigura pe mine eram. Si uite cum nimeni nu ma putea clinti. Ce mai, eram intr-o faza de adulatrie maxima. Ego-ul imi atingea tavanul, sau si mai bine, bolta cereasca.
Oare de ce or fi fost lucrurile atat de roz si de line?
Pentru ca ma aflam in zona mea de confort si lucrurile ce erau grele, au devenit usoare, naturale.
Aha!
Asta sa fi fost motivul pentru care uram fandarile si fluturarile de orice fel? Evident ca da, devenisem atat de buna pe de-o parte, dar foarte slaba pe de alta, iar o vorba din popor, ne aduce aminte ca suntem atat de puternici cat cea mai slaba veriga din care suntem construiti.
Se mai poate numi asta progres? Nu!
Ceea ce am facut saptamaniile ce au urmat a fost sa schimb antrenamentul.
Step ups si fandari cu disc deasupra capului , fara bara si da, eram praf! Si da, ma simteam ca un caine aruncat in trafic.
Si da, doare. Evident ca doare, asa iti dai seama ca ai depasit zona aia de protectie pe care ti-ai construit-o in timp.
Motiv pentru care nici nu-mi plac antrenamentele cardio. Este mult mai confortabil sa nu le faci.
Sta in natura oamenilor sa opuna rezistenta schimbarilor, pentru ca orice lucru nou, imprevizibil, neplanuit, este automat si greu de controlat/stapanit. Schimbarea produce teama. Dar tot in natura umana sta si doza aia de curaj, necesara concentrarii energiei spre invatarea lucrurilor noi.
Metode prin care putem sa obtinem progresul.
1. Schimbam exercitiile la care am devenit buni, cu cele pe care le-am neglijat si da-ti timp suficient pana inveti, fixezi si progresezi la acel exercitiu.
2. Marim numarul de repetari. Oricum antrenamentele le facem cu o schema in cap. Si ne setam o greutate si un numar de repetari. Data viitoare crestem numarul de repetari pentru aceeasi greutate. (setarea din mintea noastra nu reflecata intotdeauna adevaratul potential al repetarilor posibile)
3. Schimbam tempo-ul. Miscari explozive, miscari mai lente, cu mai multa tensiune...etc.
4. Crestem greutatiile, scadem numarul de repetari.
5. Micsoram pauza dintre serii/exercitii.
6. Facem un exercitiu in plus pe grupa musculara.
7. Crestem numarul de antrenamente/il scadem.
8. Schimbam ordinea exercitiilor.
9. Schimbam graficul antrenamentului (tot corpul pe antrenament/ jumatate de corp pe antrenament/ 1 grupa musculara mare pe antrenament sau circuite/ superseturi/piramide/piramide inverse).
10. Asigura-te ca fiecare antrenament a fost pe cat de bun posibil.
Plus multe alte optiuni. Un singur lucru trebuie sa ramana constant si anume Schimbarea. Corpul este foarte prietenos si adaptabil. In permanenta are nevoie de stimuli noi, dar nu de toti stimulii in acelasi timp.
Acestea fiind spuse, echipa va ureaza un an plin de obiective atinse, fericiri mici si dese si un munte de fericire!
La multi ani!
"Da ce nu-i in regula cu persoana ta?" Va veti intreba.
Nu foarte multe (chiar foarte putine as zice).
Ideea e ca toti ne dorim sa devenim mai buni, mai eficienti, mai, Mai, MAI. Imi place sa cred ca in ultimii ani, am facut ceva progrese.
Ma concentrez tare pe ideea de iesit din ZONA DE CONFORT, dar nu sunt sigura si cat de bine imi iese. Incerc sa o aplic pe toate planurile care imi alcatuiesc viata, pentru ca traiesc cu convingerea, ca numai asa un individ poate progresa, evolua.
Dar intr-o zi...Am avut o revelatie.
Am ignorat tocmai zona atat de draga mie =>antrenamentele cu greutati.
Un antrenament tipic de picioare, in cazul meu, arata la un moment dat, in genul:
- geno
- indreptari
- presa + flexii biceps femural superseturi (exercitiile alternate, fara pauza intre serii, pentru grupe antagoniste)
Si vai cat de tare eram ca am ajuns, de mult, sa-mi incarc bara cu discuri ce adunate imi depaseau propria greutate si la cateva saptamani reuseam sa storc o repetare in plus, sau sa mai pun un disc, oricat de mic. Si vai cat imi mai placeau si cat de buna devenisem la genoflexiuni, la indreptari. Si ce puternica si sigura pe mine eram. Si uite cum nimeni nu ma putea clinti. Ce mai, eram intr-o faza de adulatrie maxima. Ego-ul imi atingea tavanul, sau si mai bine, bolta cereasca.
Oare de ce or fi fost lucrurile atat de roz si de line?
Pentru ca ma aflam in zona mea de confort si lucrurile ce erau grele, au devenit usoare, naturale.
Aha!
Asta sa fi fost motivul pentru care uram fandarile si fluturarile de orice fel? Evident ca da, devenisem atat de buna pe de-o parte, dar foarte slaba pe de alta, iar o vorba din popor, ne aduce aminte ca suntem atat de puternici cat cea mai slaba veriga din care suntem construiti.
Se mai poate numi asta progres? Nu!
Step ups si fandari cu disc deasupra capului , fara bara si da, eram praf! Si da, ma simteam ca un caine aruncat in trafic.
Si da, doare. Evident ca doare, asa iti dai seama ca ai depasit zona aia de protectie pe care ti-ai construit-o in timp.
Motiv pentru care nici nu-mi plac antrenamentele cardio. Este mult mai confortabil sa nu le faci.
Sta in natura oamenilor sa opuna rezistenta schimbarilor, pentru ca orice lucru nou, imprevizibil, neplanuit, este automat si greu de controlat/stapanit. Schimbarea produce teama. Dar tot in natura umana sta si doza aia de curaj, necesara concentrarii energiei spre invatarea lucrurilor noi.
Metode prin care putem sa obtinem progresul.
1. Schimbam exercitiile la care am devenit buni, cu cele pe care le-am neglijat si da-ti timp suficient pana inveti, fixezi si progresezi la acel exercitiu.
2. Marim numarul de repetari. Oricum antrenamentele le facem cu o schema in cap. Si ne setam o greutate si un numar de repetari. Data viitoare crestem numarul de repetari pentru aceeasi greutate. (setarea din mintea noastra nu reflecata intotdeauna adevaratul potential al repetarilor posibile)
3. Schimbam tempo-ul. Miscari explozive, miscari mai lente, cu mai multa tensiune...etc.
4. Crestem greutatiile, scadem numarul de repetari.
5. Micsoram pauza dintre serii/exercitii.
6. Facem un exercitiu in plus pe grupa musculara.
7. Crestem numarul de antrenamente/il scadem.
8. Schimbam ordinea exercitiilor.
9. Schimbam graficul antrenamentului (tot corpul pe antrenament/ jumatate de corp pe antrenament/ 1 grupa musculara mare pe antrenament sau circuite/ superseturi/piramide/piramide inverse).
10. Asigura-te ca fiecare antrenament a fost pe cat de bun posibil.
Plus multe alte optiuni. Un singur lucru trebuie sa ramana constant si anume Schimbarea. Corpul este foarte prietenos si adaptabil. In permanenta are nevoie de stimuli noi, dar nu de toti stimulii in acelasi timp.
Acestea fiind spuse, echipa va ureaza un an plin de obiective atinse, fericiri mici si dese si un munte de fericire!
La multi ani!
