Am fost și eu acolo de vineri până duminică. Sincer vă spun că mi-a făcut o mare plăcere. În continuare vă voi împărtăși câteva impresii despre eveniment și o să pun și câteva filmulețe de la workshop-uri.
S-a păstrat atmosfera plăcută, calitatea workshop-urilor și a show-urilor, numărul mare de participanți. De fapt Wilmark chiar a zis că anul acesta ar fi o participare record, între 1800 și 2000 de oameni.
Dacă merită să te duci la un festival de profil acesta este după părerea mea cel mai reușit din țară. Din toate punctele de vedere și ca prețuri și ca prezență și ca distracție.
Instructorii ce m-au impresionat plăcut, nu neapărat prin complexitatea sau spectaculozitatea seminarilor, cât prin modul în care au știut să destindă atmosfera și să binedispună audiența au fost Wilmark și Enzo. O naturalețe extraordinară în comunicare, chestie surprinzătoare, ei nefiind practic vorbitori nativi de română.
Și anul acesta ca și anul trecut au fost două săli de dans astfel că puteai să dansezi salsa rapidă sau salsa romantică și bachata exact atunci când îți doreai, nu era nevoie să aștepți jumătate de seară până te sincronizai cu DJ-ul. Ca de obicei prețurile la băutură au fost speciale pentru congres și foarte rezonabile. La 5 ron shot-ul de tequila am pierdut rapid numărul. Nu au fost probleme cu servirea, fiind două baruri cu mai mulți chelneri în fiecare.
Tot ca de obicei nu s-a fumat în sălile de dans, inițiativă de aplaudat. La numărul mare de persoane ar fi fost chiar neplăcut să faci mișcare în afumătoare. temperatura a fost plăcută la început dar după ce s-a încins atmosfera de la dans era ușor să îți storci cămașa, problema, cam greu de evitat atunci când dansurile sunt destul de solicitante și de multe ori partenerii stau lipiți unu de altul. Pe de altă parte nu am auzit pe nimeni să se plangă de așa ceva. Deci per ansamblu totul a fost în regulă.
Îmi pare rău că nu am ajuns la toate workshopurile la care îmi doream, dar era chiar dificil spre imposibil ca după ce ajungeai la 3 4 dimineața în cameră (cazul optimist) să reușești să revi la treaba de la ora 11 dimineața. Cred că o să mai am nevoie de câteva zile să recuperez orele de somn pierdute.
Singurul aspect neplăcut a fost drumul de întoarcere, care ca de obicei a fost aglomerat și bloca din cauza celor 3 treceri de pietoni din Bușteni. O situație mai ridicolă ca aceasta nu cred că există. Dacă puneau 10 ron toți șoferii blocați în trafic mai bine de o ora pe acei 10-15 km (și va asigur ca puneau) se făcea naibi o pasarelă, un tunel, o poartă interdimensională, o gaură de vierme... ceva. Să nu mai fie nevoie să oprești 1000 de mașini pentru fiecare ideea de a traversa nazărită în mintea unui pieton, idee legitimă de altfel.
Așa, că mi-am răcorit și frustrarea asta, ce să vă mai zic?
Vă mai zic că dansul e minunat. Că după multe zeci și sute de ore de fiare, de alergări, de lupte în picioare și la sol de încordare maximă și de multe ori statică să faci mișcare ce implică doar coordonarea și ritm este o schimbare binevenită. Până la urmă despre asta e vorba, despre a te bucura de capabilitățile corpului și despre depășirea limitelor. Iar dansul îți pune niște provocări extraordinare în față, fizice și psihice. De asemenea odată depășite și înfruntate satisfacțiile sunt pe măsură. Nu prea contează cum te văd alții și cât de bine reușești să dansezi dacă ajungi să te relaxezi și să te miști liber pe muzică e placere pură.
dance monkey dance
Ps: scuze pentru calitatea slaba a filmărilor dar sunt conservator când vine vorba de telefoane, trebuie să aibă taste și implicit o cameră foto slabă.
